La revedere 2010, bun venit 2011 !

Pentru mine anul 2010 a fost un an nebun, plin de surprize atat placute, cat si neplacute, cu foarte multe suisuri si coborasuri. Pesimismul a persistat o perioada destul de lunga, dar a disparut pe parcurs foarte subit. Am invatat ca problemele sunt inevitabile, iar viata este doar o lupta pentru incerca sa le rezolvam.

Dupa toate acestea, iti multumesc 2010 pentru prietenii pe care mi i-am facut, pentru oamenii care au iesit din viata mea, pentru oamenii care m-au facut fericita si care m-au facut sa sufar, pentru oamenii care au patruns adanc in inima mea ... iti multumesc pentru tot. Am sa pastrez din tine doar momentele frumoase care m-au facut sa zambesc si clipele minunate petrecute alaturi de cei dragi.

La multi ani si un an nou fericit !

Craciun fericit!

...mirosul de brad, aroma de portocala, scortisoara si vanilie ce ne inunda narile, cozonacii aurii, pufosi si uriasi, zgomot de clopotei, sunetul colindelor ce ne mangaie urechile anuntand o viata mai buna la care toti speram, urarile pe care fiecare in aceasta perioada ni le facem uitand cateodata ura ce ne-a legat tot anul, bradul impodobit ca in povestile de alta data, hartia lucioasa a cutiilor cu cadouri, furtuna alba, zgomotul copiilor care se joaca cu zapada, cina in famillie, sarutul din pragul casei, sentimentul cald ca esti iubit suficient de mult ca sa primesti un cadou, sufletele noastre ce doresc ca macar acum sa fie mai bune, mai iubitoare, mai atente, mai dornice de a trai, reuniunea cu cei dragi , asteptarea, iubirea, pacea, intelegerea, ruperea de lume, uitarea grijilor..

Sarbatoarea care ne face mai buni si mai putin egoisti , este timpul sa ne gandim la cei saraci si napastuiti, sa ne deschidem sufletul si inimile, sa fim mai buni unii cu altii, mai bucurosi si mai darnici.

Craciunul inseamna totul pentru mine. Nu il pot compara cu nimic. Este unic si mereu acelasi. Il astept in fiecare an. Vine si trece …

Va urez tuturor un Craciun minunat! Sarbatori ca in povesti alaturi de cei dragi si un An Nou mai bun!

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Ma mai cunosti? Banuiesc ca da, doar te-am stresat in fiecare an. Anul acesta nu prea am fost cuminte si nu cred ca merit nici un cadou, dar totusi sper ca imi vei indeplini cateva mici dorinte. Vreau un gram de optimism, stiu ca imi lipseste tare mult, putere sa pot parcurge drumul plin de obstacole, o raza de lumina pentru a-mi lumina sufletul, multa fericire, sanatate, mai mult curaj, putina dragoste si mai adu zapada, multa zapada de Craciun, ai doar 12 zile la dispozitie.

Nu vreau bani sau lucruri materiale, vreau doar sa presari un gram de noroc in ghetuta mea si mai vreau Mosule sa isi doreasca si multi altii ceea ce imi doresc eu!

Sper ca ti-ai facut timp pentru a citi si aceasta scrisoare...

Cu drag,

Nicoleta.

O declaratie a unui amic

Se spune despre ochii caprui ca sunt cei mai banali, cei mai ne insemnati, ei bine si eu eram de aceasta parere pana sa te intalnesc..pana sa ti intalnesc acei mari ochi caprui plini de caldura, de viata, de iubire.. Ar fi multe lucruri de spus despre chipul tau, as putea incepe cu buzele tale carnoase si as putea incheia cu chipul tau ce arata perfect in lumina lunii dar nu asta este scopul meu, scopul meu este acela de a ti spune ca esti ceea ce este luna pentru stele, esti totul pentru mine. Ar fi foarte usor sa ti spun " te iubesc" dar nu o voi face, cuvintele sunt mult prea banale pentru a exprima ceea ce simt eu pentru tine.

Ma lupt c-un inceput

Cand ma uit pe geam, imi dau seama cat de frig e seara afara. In camera mea e cald. In sufletul meu e ger.

Pana si vremea e trista, eu de ce n-as fi? Oftez. Ma gandesc ca daca s-ar termina odata, poate ar fi mai bine, dar nu pot decat sa continui. Totul e mort in jurul meu, nimic nu vibreaza, nimic nu traieste, nimic nu respira ,totul se stinge. Acum ceva timp mi-am promis ca te atunci inainte voi fi numai fericita. Am pus punct si am luat-o de la capat. Acum imi dau seama ca nu ma pot tine de cuvant fata de mine insami. Poate ca va iesi soarele din nou, deocamdata nu vad prea departe, e intuneric in jurul meu si nu stiu pentru cat timp. Totul a inceput sa se invarta in jurul lui, imi fac prea multe griji. Mi-am dat seama azi ca nu merita nimic ..

Acum, ca de fiecare data, ramane golul, totul doare, totul urla ...

Trebuie sa astept, dar sper sa merite asteptarea!

Ador noul! Desi uneori ma tem de el. Ce va aduce el oare? Am tot crezut ca poate cu timpul ma va privi mai mult decat ca pe o amica, l-am incurajat sa se intanleasca cu cineva "in gluma" , gluma se pare ca va prinde viata , iar eu am ramas tot singura si nu cred ca mai pot sa fiu nici macar amica. Cu cat aflu mai multe despre el cu atat ma dezamageste mai mult. Nu inteleg asteapta de la mine sa fiu sincera cu el, dar cum sa fiu daca nici el nu este sincer cu mine? Sunt confuza si fraiera, dar nu sunt trista, doar furioasa, furioasa pe mine! Ma simt ciudat cand il vad ca sufera si nu am cu ce sa il ajut.

Visez la ziua in care va reusi sa zambeasca din suflet..

Am obosit, mi-a obosit sufletul

Mi-e dor de mine. Parca nu ma mai recunosc. In ultimele zile am fost asa de data peste cap.. Ma intristeaza atat de mult nepasarea oamenilor! Nimanui nu ii pasa daca traiesti sau daca mori, poate doar familia se mai gandeste la tine, dar in rest nimeni. Ma simt atat de ciudat. Am impresia ca traiesc intr-un gri continuu. Simt nevoia de afectiune, de a nu mai fi trista, de a-mi deschide inima cuiva, de a nu mai face greseli. As vrea sa fie aici cineva cu care sa pot vorbi, oricine, numai sa fie. E ciudat sa ii povestesti unui necunoscut si cele mai ascunse ganduri, ce greutati iti apasa sufletul si iti umbreste viata. Poate ca e un mod de a gasi un raspuns, de a-ti recunoaste golul din suflet , de a evada din propria viata .. nu mai conteaza .. as fi vrut sa fie cineva aici...

Uneori imi doresc sa inchid ochii, iar cand ii deschid totul sa dispara.

Acum inchid usa gandurilor si merg inainte zambind - un zambet care e din ce in ce mai dureros.

Vin sarbatorile

Sarbatorile se apropie cu pasi repezi. Incepe forfota; cadouri, brazi, mancare. Nu se mai simte spiritul Craciunului ca in alti ani. Mi-e dor de atmosfera aceea speciala din preajma sarbatorilor. Mos Craciun? Care Mos Craciun? NU mai e de mult. S-a dus bucuria .. Eu primesc doar dezamagiri si din stanga si din dreapta.

Pentru el de Sfantul Nicolae ..

Ai fost totul pentru mine ...

Acum nu ne mai vedem, nu ne mai auzim, nu mai stim nimic unul de celalalt. Ai ales sa fugi de langa mine atunci cand aveam nevoie de tine, sa ma iei de mana si sa imi spui ca va fii bine. Poate a fost mai bine asa ..

Iti doresc un calduros la multi ani, sa fi sanatos si fericit ..

Azi vreau...

...sa uit de toate si sa imi amintesc doar de mine.
...vreau sa iubesc, dar pe cine?
...vreau ca tot ce visez frumos sa devina realitate.
...vreau sa zbor.
...vreau sa nu mai ranesc pe nimeni.
...vreau o imbratisare.
...vreau sa ma linistesc, de unde atata agitatie?
...vreau sa daruiesc bucurie acolo unde am ranit.
...vreau o pastila antidor.
...vreau multe, dar maine?

Am invatat...

....ca cel mai bun prieten iti este chiar propria persoana...

....ca nu-mi este bine atunci cand ii supar pe ceilalti

....ca viata este mai frumoasa atunci cand gandesti pozitiv

....ca nu exista nici un om care sa nu isi doreasca sa fie iubit..

….ca nu voi putea sa ma schimb nici macar pe mine, de aceea pe ceilalti nici macar nu mai incerc 

….ca atunci cand ai vrea mai multe, obtii foarte putine 

….ca este mai de pret tacerea 

….ca increderea se castiga greu.

.…ca e bine sa poti pretui clipa

….ca e bine sa ma bucur de putinul pe care-l am

….ca soarele nu rasare intotdeauna dupa o furtuna, poate sta ascuns zile intregi

.…ca oamenii nu sunt ceea ce par a fi

.…ca prin ignoranta, putem ajunge foarte usor sa cunoastem adevarul

.…ca eu sunt cea mai importanta persoana in viata mea

….ca toate trec daca vrei sa treaca

….ca totul se pierde in orice clipa

….ca totul este trecator.

....ca maine poate va fi mai bine

.…ca uneori e bine sa mai ai si incredere in unii oameni, iar alteori este bine sa pui o bariera

….ca atunci cand cineva te priveste in ochi , nu inseamna ca spune neaparat adevarul

....ca trebuie sa ii apreciem pe cei din jurul nostru pana nu se schimba ceva si ii pierdem

….ca este bine sa lasi usa sufletului mereu deschisa , niciodata nu se stie cine poate intra

.…sa ascult si apoi sa incerc sa inteleg

.…sa iau atunci cand mi se ofera, a doua ocazie nu va mai veni

….sa fiu indiferenta in anumite situatii

Am invatat...

O toamna in zadar

Printre asternuturi si perne, ganduri fugare si iubiri apuse, dimineata isi face din nou aparitia. Ma dau cu greu jos din pat. Fiori reci ma trec cand talpile ating podeaua.
O dimineata magnifica de toamna. Soarele imi bate in geam; deschid larg fereastra si inspir aerul rece. Privesc cum vantul misca usor copacii. Imi place sa imi clatesc ochii abandonand gandul in natura frumos colorata.

Si e frig si parca simt nevoia sa ma incalzeasca cineva. Mi-e asa de dor sa spun din nou te iubesc…

Sunt inchisa aici in camera, pe o perioada nedeterminata, pana la vremuri mai bune sau poate pana … niciodata.

Cu ochii inlacrimati in soarele lui noiembrie, zambesc trist.

Incredere

Hoinaresc prin intuneric, dar stiu ca la capatul tunelului, voi gasi lumina, pentru ca sunt ghidata de inima si nu de ochi, speranta sau prejudecati.
Si voi cadea şi nu ma voi mai pierde vreodata...

La multi ani, mie!

O alta zi obisnuita.

E ciudat e sa te trezesti dimineata si sa fi asaltata de multe “La multi ani-uri” atat de false, incat dau pe dinafara…dar apreciez gestul. Putini oameni care ma cunosc cu adevarat mi-au spus un sincer “La multi ani”. Aceste cuvinte valoreaza mai mult decat orice cadou. Ma bucur, dar ma si intristez in acelasi timp ca a mai trecut un an si ca nu ma mai pot bucura de aceasta varsta la infinit. Am crescut o data cu timpul, iar timpul a crescut cu mine. Am suferit, am iubit, am ras, am plans, am avut clipe frumoase, am fost tradata, am fost data la o parte, am avut parte de reusite, dar si de esecuri…

Ma bucur ca nu m-am pierdut prin lumea asta nebuna si ca niciodata nu am incetat sa mai sper…

Ce imi doresc de ziua mea? Numai sanatate, intelegere si fericire. Cred ca acestea sunt cele mai importante…

Deci, La multi ani, mie!

Aduceri aminte...

Mi-am adus aminte…
… de un fior, il uitasem

… de vremuri de mult apuse

… de cel mai simplu gest si de cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodata

… de unele greseli pe care le-am facut si pe care mi-as dori sa le pot repara

… de visele distruse

… de minciuni care dor

… de prima imbratisare

… de acel zambet si de prima intrebare

… de ce mi-a spus atunci

… de ochii si zambetul lui

… de o promisiune

… de umorul cuiva

… de rautatea ce s-a cuibarit in inimile celor mai bune prietene si de indiferenta cu care ma trateaza

… de clipele petrecute alaturi de oamenii pe care i-am iubit si acum nu mai sunt printre noi

… ca peste fix o saptamana va fi ziua mea

Si ca aducerile-aminte nu fac intotdeauna bine...

Simt...

…ca parca as mai vrea sa simt ceva
...ca ma ia un frig de ganduri ce ma dezvelesc
…ca nu stiu cine sunt si ce caut/vreau

…ca sunt atat de mica intr-un Univers infinit

…ca inima imi este prea mica pentru tot ce simt si ma strange

…ca sunt ca un puzzle ce asteapta sa fie refacut

…ca traiesc degeaba intr-o lume care ma sufoaca cu indiferenta, rautate si egoism

…ca nu am cu cine vorbi .. e in van

…ca nu mai am loc in mine

…ca o clipa este mai importanta decat orice
…ca sunt invizibila, nu ma baga nimeni in seama doar cand au nevoie de ajutor...

…un gol imens

…un sictir fata de rasa umana

…nevoia de afectiune, de a-mi deschide inima cuiva

…un amalgam de trairi

…adierea rece a intunericului

…disperarea singuratatii

…mirosul tristetii, dezamagirii si neputintei

…cativa stropi ce imi picura fiinta cu neliniste si nesiguranta

…o ameteala dupa un somn neodihnitor

…o avalansa de emotii ce ma cuprind

…cum trece timpul aiurea pe langa mine

Si continui sa raman optimista si simt ca in curand va rasari si soarele pentru mine...

Doar un vis

Cativa tineri pasesc lin pe aleea strajuita de stejari a parcului, spulberand cu picioarele covorul de frunze. Vorbesc, rad, insa ea e prinsa in gandurile sale si nu le mai aude entuziasmul. Asa era si ea odata, plina de viata. Statea linistita pe o banca. Plangea, iar privirea ii era pierduta undeva in van. Se uita in jur si ofteaza lung. Vantul adie printre frunzele moarte, iar parul i se misca usor. Aerul rece o determina sa isi deschida inima. Se pierde in neantul unor intreabari pe care nu ar mai vrea sa si le puna niciodata, dar nu poate. Putin mai departe de ea, doi adolescenti se aseaza pe o banca. Ea il priveste bland, el o saruta incet. Iubise si ea la fel. Era fericita candva. Plange necontenit. Se descheie la cativa nasturi ai hainei si impinge geanta cu putere, aproape sa cada jos. Un fior o strabate usor. Ochii I se inrosii. Ii multumeste in gand lui Dumnezeu ca nimeni cunoscut nu e langa ea sa o vada. II pare rau ca nu a putut sa stearga tot ce traise odata. Ii priveste in continuare pe cei ce doi, cand dintr-o data un tanar trece pe langa ea in graba, cu capul in pamant. Ii aude suspinul si tresare. Se opri in loc. Ea si ia geanta repede si fuge. El alearga dupa ea si o prinde de mana in scurt timp. Fac schimb de cuvinte si se aseaza langa lac. Se tineau de maini in timp ce vorbeau. Nu realizau ca insasi caldura palmelor ii ucide putin cate putin. Ii povesteste ce povara a dus atata timp, iar el o priveste atent, dandu-i parul dupa ureche, fir dupa fir. Seara se lasa treptat, treptat .. Banca se pierde in caderea serii, iar copacii se contopesc. Ii sterge lacrimile si o ajuta sa se ridice. Apoi o imbratiseaza puternic. Ea zambeste rece si il saruta pe obraz. Amandoi pleaca. Fac cativa pasi. Se intoarce brusc si o striga. Ea ramane nemiscata, cu privirea in pamant. Fuge spre ea si o saruta puternic. 

Ma trezesc debusolata si imi dau seama ca a fost doar un simplu vis. Era prea frumos ca sa fie adevarat...

Ganduri matinale

8:28 am.

Stii diminetile acelea in care nu ai chef de nimic, nici sa opresti alarma telefonului, nici sa te ridici din pat, nici sa iti deschizi ochii. Dar totusi nu ai incotro si trebuie sa o faci si sa te pregatesti pentru o noua dimineata tampita ca cea de azi, de exemplu.

Ma plictisesc si trebuie sa plec la scoala, de unde presimt ca o sa ma intorc foarte repede. Ma apuca scarba cand ma gandesc ca am sa pierd timpul pe acolo. Urasc practica, desi e prima oara cand fac. As sta toata ziua sau mai bine toata saptamana, ca azi infofolita, band un ceai fierbinte si ascultand muzica.

Am o multime de zile in care nu am chef de nimic. In plus se mai aduna si zilele in care mai am ceva chef de cate ceva, dar le las de izbeliste din cauza ca sunt prea indispusa ca nu arat bine, ca nu imi sta bine parul, ca vreau haine noi si multe altele. E greu. Imi este foarte greu sa ma mobilizez sa fac ceva cu adevarat sa imi fie bine. Am zile cand sunt deprimata si ma napadesc amintirile si devin foarte sentimentala, off. Viata asta nu e deloc asa cum as vrea sa fie. Intotdeauna imi lipseste ceva, acel ceva care sa ma faca fericita. In alte zile visez cu ochii deschisi chiar si cand merg pe strada. Asta pana ajung la scoala, cand trebuie sa ma concentrez si sa devin iar serioasa si responsabila. Cei ce ma cunosc spun ca sunt o persoana vesela si optimista, dar eu stiu mai bine ce e in sufletul meu. Gata incep sa aberez, mai bine plec la scoala.

Zile amare

Imi fiecare moment imi doresc sa dorm, sa ma trezesc peste cativa ani. In mintea mea se dau adevarate batalii. Atatea dureri, atatea temeri, atatea probleme, atata stres din toate directiile. Nu mai pot face fata. Sunt ca o cetate sub asediu, iar oamenii si timpul sunt inamicii. M-am baricadat inauntru si ma hranesc cu singura firimitura de speranta.
Sunt confuza. Ma detasez incet, incet de mine si ma simt straina.

Am sufletul in perfuzii

Coplesita de sentimente, ma pierd printre ganduri si intrebari. O fi oare un nou inceput? Tristetea iarasi a pus stapanire pe sufletul meu. Gustul singuratatii mele in aceasta lume ma ameteste. Ma doboara de fiecare data. Am nevoie de cineva care sa ma ajute sa ma ridic. Mint cand spun ca nu mi-e dor de iubire. Ma simt depasita si neputincioasa. Totul este alb-negru. Ploua, e frig. Natura este moarta, la fel ca si sufletul meu. Ma simt singura. Merg mai departe cu vise pictate si iluzii desarte. Noaptea nu am somn, ma foiesc, ma gandesc. Cu privirea in pamant nu zaresc nimic, cand privesc spre viitor. Am crezut ca o sa treaca, dar tot ce a trecut a fost timpul, dar acesta nu se va mai intoarce niciodata.
Cu ochii inlacrimati, zambesc rece .. cuvintele sunt lacrimile sufletului meu.

Si daca dragoste nu e parca e bine

Ploua. Ploua incet si monoton de o saptamana. Soarele nu mai vrea sa rasara. E intuneric si frig. Sunt fericita si impacata cu mine insami. Fiecare picatura a spalat si ultimele dureri pe care sufletul meu le mai resimtea. Mi-e mult mai bine fara tine. Nu mai exista amintiri, vantul acesta de octombrie le-a maturat. Le-a dus undeva departe. Sper sa raman acolo. Sa nu mai navaleasca peste mine in viitor. Meritam sa ma linistesc. In mintea mea era prea multa dezordine.

Am reusit sa zambesc si sa nu mai privesc in trecut

Da! In sfarsit zambesc. Totul din jurul meu a prins viata si tot ce ma inconjoara imi inspira fericire. Am scos capul din nisip si mi-am invatat lectia. Nu am sa mai repet niciodata aceleasi greseli!
Am invatat sa nu mai pun la suflet nimic din ce ar putea sa imi faca rau, sa ma ridic dupa fiecare cazatura si sa nu mai plang, pentru ca el nu merita nici o lacrima de-a mea.

Am lasat soarele sa imi intre in suflet.

Sincer nu stiu ce m-a facut fericita, probabil nebunia prietenilor, iubirea familiei sau chestiile marunte si gesturile simple care pentru altii sunt doar niste fleacuri. Ma bucur de lucrurile marunte din jurul meu, de sentimentele pe care le am fata de cei apropiati, de zambetul pe care il primesc de la cineva pe care l-am ajutat, de familie si de prieteni.

Sunt din nou fericita, libera, plina de viata si de speranta. Vocea interioara imi soptea fara incetare “mergi mai departe!”

Stiu ca in adancul sufletului meu ma asteapta o viata grozava.

Ochii tai

Ochii tai caprui, tulburi … Acea privire ce stralucea si patrundea prin mine. Ma rataceam de fiecare data in ea. In ochii tai mi-am oglindit sufletul si am vazut surasul unui om indragostit. Acei ochi m-au iubit si m-au umilit. 

Si mai lasa-ma o singura data sa te privesc si sa ma pierd in adancul sclipirii lor.

Ma simt singura.

Oare de ce persoanele de la care astepti sa primesti mult mai mult te parasesc atunci cand ai cea mai mare nevoie? E aiurea, nu pot spune in cuvinte. Nimic nu imi mai poate aduce consolare; nici un cuvant, nici un lucru, nici o persoana. 

Uneori as vrea sa fiu nimic pentru nimeni...

Un nou inceput

As scrie sute de cuvinte, dar mai bine renunt si spun simplu: dezamagire. Dar, oricat de dezamagita sunt tind sa cred ca va trece si ca visul va deveni candva, realitate. Nu mai vreau nimic, nu mai vreau tristete si amagire, nu mai vreau sa ma scufund in singuratate stiu ca am spus-o de zeci de ori, dar deja e prea mult. Am fost doar o marioneta, lumea o scena, iar oamenii niste papusi. Luminita de la capatul tunelului nu e sfarsitul, e doar un nou inceput. 

Totul va fi bine intr-un final, cand va fi acela? Greu de spus...
Iar tu, poti sa tipi ca nu te aud, poti sa plangi ca nu te vad, poti sa pleci ca nu te caut. Nu imi mai pasa de tine!

"Am inca rani deschise, dar vantu-i rece si le drege

Am inca amintiri aprinse, dar timpul trece si le sterge."

( Releveu - S-a intamplat in ianuarie)

Tocmai ma gandeam

Unde am gresit? Ce e in neregula cu mine? M-am saturat sa gasesc motive, asa ca ma opresc.

Multe intrebari si raspunsuri stupide. 

Nimic nu este simplu.

De ce va place toamna?

Mi-e imi place deoarece e un anotimp matur si intelept. Incepe cu o schimbare subtila în lumina, cu un cer albastru profund şi nopti care devin brusc clare şi refrigerate. 
E ca un drog, dar unul sanatos. Imi plac diminetile racoroase, plimbarile prin parc unde imi clatesc ochii in natura frumos colorata, cand se aud frunzele sub talpi si explozia de culori ce se dezlantuie in splendoarea ei. Pana si melodia preferata parca suna altfel.

Mi-e dor sa ma ghemuiesc usor pe canapea cu o cana fierbinte de ceai.

Inceput de toamna.

 Dupa fierbinteala, exuberanta si frumusetea luminoasa a verii, toamna isi face prezenta, desi inca mai are mirosul verii impregnată-n pielea ei.

Frunze, cenusiu, bruma, reintanliri, vise, agitatie, frig, emotie, ganduri, dor, sumbru, decor, melancolie, tristete, trecut, bucuria unui nou inceput, anotimpul perfect, frumos, cald, rece, prietenos, dusmanos, nehotarat, schimbator, uscat, ud, roditor, zalud, plangacios prin ploile sale.

1 septembrie, e toamna. O zi banala ca oricare alta. Este soare, bate vantul, dar e frig. 

Imi este insa placuta aceasta infuzie de toamna. Pentru mine toamna a fost mereu frumoasa. Nu merita ca tristetea sa isi faca prezenta. Sunt multe lucruri marunte care ar trebui sa ma bucure. Mai devreme sau mai tarziu va iesi si soarele pe strada mea. Trecutul nici nu ma mai intereseaza, ce a fost a fost. Prezentul este important. 

Acest anotimp cand frumos, viu colorat, cand racoros, trist si intunecat de mine depinde, de modul in care il simt. Are o rezonanta deosebita pentru ca m-am nascut la sfarsitul lunii octombrie. 

Natura moare treptat, treptat. Dar de ce sa fim pesimisti? Ea moare pentru a se renaste si pentru a ne demonstra ca nimic nu are sfarsit si inceput. Desi uneori simt ca ma imprastii ca frunzele si ma dizolv ca ploaia. Iubesc toamna care se asterne greoi pe sufletul meu. Ma linisteste, ma bucura, ma incanta, e superba. 

Vreau sa am parte de cea mai frumoasa toamna. Una calda si senina, fara suferinta si despartiri, in care sa nu mai repet la infinit amintirile verii. 

As vrea in momentul acesta sa ratacesc singura pe aleile linistite din parc.

Am nevoie

Am nevoie de un suflet cald, care sa ma inteleaga si sa imi fie aproape. De cineva care sa ma tina strans in brate, sa ma ciufuleasca si sa ma faca sa rad in hohote. De cineva care sa ma accepte asa cum sunt, cu calitati si cu defecte...
Am nevoie in aceste moment grele..

Pierduta in lume

Sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg si ma intreb de nenumarate ori daca tot ce vad si tot ce stiu eu, este LUMEA.

Raspunsul ma sperie, caci zi de zi vad si invat lucruri noi, unele nici macar nu le inteleg.Vreau sa fiu fericita fara sa fiu nevoita sa ii ranesc pe cei dragi sau sa sufar eu. Daca toti suntem egali, atunci de ce unii iubesc mai mult si altii mai putin? De ce nu putem sa plangem si radem in acelasi timp? De ce unii au bani, putere si fericire, iar altii se bucura pentru o paine sau pentru simplul fapt ca sunt sanatosi si au doua locuri de munca?Unii oameni au bunatatea de a se opri langa un cersetor si ai intinde un banut. Asta inseamna sa fi om adevarat. Eu nu sunt, dar totusi stiu ca e important in viata. Alerg degeaba in stanga si in dreapta, daca nu iubesc si nu sunt iubita de nimeni, desi incerc sa fiu mai buna. Visam sa schimb lumea sau sa se schimbe ea pentru mine. Stiu ca am gresit destul si i-am ranit pe cei dragi.Inca mai visez cu ochii deschisi, dar nu stiu la ce. Intr-o singura zi mi s-a luat totul, cea mai de pret era LINISTEA. Iti vine sa crezi? Pentru putina liniste mi-am dat si sufletul, dar daca ceream bani sau alte chestii ce mai dadeam la schimb? Inca mai am ceva, nu e nici un vis si nici o speranta, ci o dorinta de a merge trece peste toate greutatile cu capul sus.Mi-e frica sa mai adorm, deoarece nu stiu ce se va mai intampla. Poate nu ma voi mai trezi a doua zi.Nu am nici o putere sa schimb lumea, dar m-as schimba eu pentru ea, ca sa fie totul ca inainte.Daca prietena cea mai buna iti intoarce spatele in moment ca astea, ce sa te mai astepti de la ceilalti?!De foarte mult timp nu am mai auzit o vorba buna.Viata nu e deloc usoara. In doar o singura zi sa iti ia totul. Totul, nici o firimitura nu mi-a mai lasat.Le multumesc celor care m-au abandonat aici jos si m-au facut sa sufar. Incepand de la familie si prieteni, pana la persoana pe care o iubeam.Asta a fost o lectie de viata din care am invatat multe. Acum stiu cine merita respectul meu si cine nu.Atata timp cat afisez pe buze un zambet fals, incerc doar sa nu intristez persoanele la care tin si carora le mai pasa.Iar daca ma vei vedea plangand, te rog sa nu imi stergi lacrima, lasa-o sa cada usor pentru a ma elibera.
Dupa aceasta experienta destul de urata, poate voi veni si cu niste posturi mai optimiste.

Pierduta intr-o stare aiurea

Ce sunt acum pentru tine?

Sunt doar o amintire invizibila, pierduta, neiubita si lipsita de farmec. 

Timpul si vantul o va spulbera. 

Ai disparut, ca orice altcineva.

Sunt pierduta.

Cand eu am plecat, ai plecat si tu. Ai luat totul cu tine… 

Absenta ta se simte.

 In orice parte ma intorc, vad chipul tau. Intr-o parte iubirea, iar in cealalta cenusa ta. Nu pot sa uit primii fluturasi din stomac si nici noptile nedormite in care ma gandeam la tine. Simteam un nod in gat ori de cate ori gandul meu era fulgerat de imaginea ta si o durere placuta si nebuna in acelasi timp, atunci cand mai aveam cativa pasi pana la locul nostru de intanlire. O emotie ce ma invaluia, un zambet larg si o imbratisare calduroasa la primul “mi-a fost dor de tine bai!” Acum nu te mai simt si nu mai sunt capabila sa iti spun absolut nimic.Indiferenta ta a sapat adanc in sufletul meu. Ma doare, dar tu nu stii asta..Nici macar nu iti pasa. Hai du-te, fugi in bratele alteia! Iar eu ..Eu voi incerca sa fug de amintirile dureroase, dar totodata frumoase. Chiar daca si acum inca ma mai gandesc la tine, ingerul si demonul meu.Ma voi impaca cu ideea ca nu te vei mai intoarce niciodata si ca tot ce am cladit impreuna, a fost daramat intr-o singura zi.

Toate acestea se preling in cutia cu amintiri …

O a2-a sansa

De ce am fost atât de proasta incat sa cred ca niciodata nu ma vei minti sau ma vei rani? Am crezut fiecare cuvant pe care mi l-ai spus. In cele din urma, inima mea sufera, nu a ta. Şi chiar şi după toate acestea eu încă te iubesc si nu vreau sa te las sa pleci...

Alege

Alege sa iubesti, decat sa urasti.

Alege sa razi, decat sa plangi.
Alege sa creezi, decat sa distrugi.
Alege sa procuri, decat sa furi.
Alege sa actionezi, decat sa amani.
Alege sa te ridici, decat sa decazi.
Alege sa te rogi, decat sa blestemi.
Alege sa traiesti, decat sa mori.

A fost ..

Mi-as fi dorit sa nu te fi intalnit niciodata.

Asa ca nu este nevoie sa te impresionez.

Nu este nevoie sa te iubesc.

Nu este nevoie sa plang dupa tine.

Nu este nevoie de durere sau lacrimi.

Nu este nevoie de imbratisari.

Nu este nevoie sa plang pentru a adormi.

M-ai facut sa ma simt ca un NIMIC.

Dar apoi, din nou ma bucur ca te-am intanlit.

Deoarece tu ai fost cel care intotdeauna ma intreba daca imi este bine.

Tu esti cel care m-a ascultat si m-a inteles.

Cel care m-a asteptat si mi-a stiut secretele.

Cel care m-a invatat lucruri noi si a ras la glumele mele proaste.

Amintiri

Aminteste-ti acea noapte..
Acele emotii..

Acele cuvinte..
Aminteste-ti modul im care ne tineam de mana.
Felul in care ma priveai.
Imi amintesc de impulsul cand vroiam sa te sarut si regret ca nu am facut-o.
Aminteste-ti cum te-ai apropiat de mine si cum corpul meu te-a atins.
Imi amintesc zambetul tau si ochii tai.
Doamne, acei ochi!
Imi amintesc tot timpul, ca vroiam sa impartim sentimentele, dar am ezitat, nestiind daca vei simtii la fel.
Aminteste-ti intotdeauna.
Nu am putut sa ma opresc sa ma gandesc la tine.
Iti amintesti de mine?

Tu si eu

Ceva lipseste,

Dar nu stiu ce …

Ma gandesc ca ai lasat

O amprenta in inima mea.

Persoana pe care o vezi

In fata ochilor tai

Este adevarata “eu”

Fara a ma ascunde!

Nimeni nu ma cunoaste

Ca tine nu.

Dar ceea ce nu stii

Este ca te iubesc!

Uneori ma intreb cum ar fi

Daca nu te-as fi intanlit,

Daca nu ai fi fost alaturi de mine...

Simt ca te cunosc de ani de zile

Tu esti singurul care imi stie temerile.

Copacul fericirii

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Cimitirul suferintei

Aceeasi ploaie ce cade mereu, marunta si secadata. E ciudat. Timpul parca revine si imi readuce in suflet unele sentimente de odinioara. Ce schimbari poti face in 2 saptamani, cand eu stau doar cu gandul la el? Nu imi mai inteleg nici sentimentele: azi il iubesc, iar maine il urasc. Sunt confuza. Sunt foarte confuza si foarte debusolata. Simt ca am luat-o razna de cat mi-am construit falsul Univers. A devenit atat de rece si mai indiferent de cand era inainte. Nu il mai inteleg. In doar 2 zile mi-a luat totul. Mi-a facut inima bucatele. 

M-am refugiat intr-un loc secret, departe de cei fericiti. E un loc in care razele soarelui nu patrund si nu incalzesc pe nimeni, un loc in care nici vantul nu adie, nu se aude nici un cantesc de iubire, unde oamenii sunt vesnic tristi si posomorati. E un fel de cimitir. Sunt multi ca mine care au venit aici, plini de regrete si remuscari, au inima goala si nu mai au puterea sa priveasca inainte. Suntem doar niste suflete ratacitoare si blestemate intr-un film oarecare. Nu mai stim unde ne-am dori sa ajungem, nu ne mai gasim in noi insine, am venit aici ca sa ne cautam inceputul. Inima mea e ca un ceas caruia i s-au blocat rotitele. Plang pana ma sufoc, sufar pana uit sa mai simt durerea, intru intr-o coma a simturilor.Nu sunt o victima, sunt doar o proasta care s-a lasat dus de val. Am impresia ca traiesc viata unui alt om. Un om fara inima care ispaseste pacatele din viata anterioara.

Las ganduri aici sa ramana amintiri pentru cei care citesc.

Debusolata

Iluzii, impresii, trairi, sentimente, zambete mutilate de iubire, sms-uri ce tanjesc un gram de afectiune, ochi varsand dermatograf, un om care iti respinge iubirea, ceai fierbinte intr-o noapte rece, promisiuni spulberate, timp irosit pentru tine, ganduri, ecouri, totul, dar nimic. 

Vreau doar o sansa de a arata cine sunt cu adevarat.

Cad iarasi pe ganduri si ma intreb de ce oare tocmai mie mi se intampla astfel de lucruri? Desi am ranit oameni, i-am iubit pe toti, chiar si pe cei care se dadeau buni prieteni pe langa mine si care pe la spate nu stiau ce sa mai invarta ca sa imi mearga prost. Dezamagirile, visele spulberate si schimbarile m-au facut sa sufar. Nu am cu cine impartasii zambetele, bucuriile, indoielile, dezamagirile si de ce nu chiar si visele.

Am crezut in vorbe mari, cum ar fi " Te iubesc-ul ". Un simplu "te iubesc" spus din suflet e bine primit, dar unul spus doar ca sa ma simt mai bine mi-e egal cu zero. Dar sa nu uitam ca vorbele sunt luate de vant, faptele raman si cantaresc.Tind sa cred ca acesta e doar un cosmar. Un cosmar care nu se mai termina. M-am saturat.

Dar de azi, gata! Am sa las in urma zilele moarte incarcate cu lacrimi si tristete. Mi-e de ajuns. Nu mai vreau sa cad prada singuratatii si tristetii. Vreau speranta, liniste si incredere indeajuns pentru tot restul vietii.

Mi-e dor de clipele in care nu aveam nici o grija si de optimismul de atunci cand credeam ca toata lumea e a mea.