Simt...

23 octombrie 2010

…ca parca as mai vrea sa simt ceva
...ca ma ia un frig de ganduri ce ma dezvelesc
…ca nu stiu cine sunt si ce caut/vreau
…ca sunt atat de mica intr-un Univers infinit
…ca inima imi este prea mica pentru tot ce simt si ma strange
…ca sunt ca un puzzle ce asteapta sa fie refacut
…ca traiesc degeaba intr-o lume care ma sufoaca cu indiferenta, rautate si egoism
…ca nu am cu cine vorbi .. e in van
…ca nu mai am loc in mine
…ca o clipa este mai importanta decat orice
…ca sunt invizibila, nu ma baga nimeni in seama doar cand au nevoie de ajutor...
…un gol imens
…un sictir fata de rasa umana
…nevoia de afectiune, de a-mi deschide inima cuiva
…un amalgam de trairi
…adierea rece a intunericului
…disperarea singuratatii
…mirosul tristetii, dezamagirii si neputintei
…cativa stropi ce imi picura fiinta cu neliniste si nesiguranta
…o ameteala dupa un somn neodihnitor
…o avalansa de emotii ce ma cuprind
…cum trece timpul aiurea pe langa mine

Si continui sa raman optimista si simt ca in curand va rasari si soarele pentru mine...

3 comentarii:

ankhs spunea...

Consider ca optimismul este baza existentei umane, cea mai puternica modalitate de a invinge unele temeri, slabiciuni etc. De aceea este important in dezvoltarea fiecaruia ca om. De apreciat ca esti una dintre "optimisti". >:D<

Carolina spunea...

viseaza in continuare:***

Niiic spunea...

@ankkhs: Optimismul dispare uneori, prefer sa numai lupt si sa astept sa imi rezolve cineva problemele. Dar speranta ce mi-o pastrez ma ajuta sa cred ca pot
@Carolina: multi imi spun ca visez prea mult si ca nu stiu ce vreau. Dar am dovedit insa ca "Cine isi atinge tinta, o intrece in acelasi timp."