8:28 am.
Stii diminetile acelea in care nu ai chef de nimic, nici sa opresti alarma telefonului, nici sa te ridici din pat, nici sa iti deschizi ochii. Dar totusi nu ai incotro si trebuie sa o faci si sa te pregatesti pentru o noua dimineata tampita ca cea de azi, de exemplu.
Ma plictisesc si trebuie sa plec la scoala, de unde presimt ca o sa ma intorc foarte repede. Ma apuca scarba cand ma gandesc ca am sa pierd timpul pe acolo. Urasc practica, desi e prima oara cand fac. As sta toata ziua sau mai bine toata saptamana, ca azi infofolita, band un ceai fierbinte si ascultand muzica.
Am o multime de zile in care nu am chef de nimic. In plus se mai aduna si zilele in care mai am ceva chef de cate ceva, dar le las de izbeliste din cauza ca sunt prea indispusa ca nu arat bine, ca nu imi sta bine parul, ca vreau haine noi si multe altele. E greu. Imi este foarte greu sa ma mobilizez sa fac ceva cu adevarat sa imi fie bine. Am zile cand sunt deprimata si ma napadesc amintirile si devin foarte sentimentala, off. Viata asta nu e deloc asa cum as vrea sa fie. Intotdeauna imi lipseste ceva, acel ceva care sa ma faca fericita. In alte zile visez cu ochii deschisi chiar si cand merg pe strada. Asta pana ajung la scoala, cand trebuie sa ma concentrez si sa devin iar serioasa si responsabila. Cei ce ma cunosc spun ca sunt o persoana vesela si optimista, dar eu stiu mai bine ce e in sufletul meu. Gata incep sa aberez, mai bine plec la scoala.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu