Zile amare

17 octombrie 2010

Imi fiecare moment imi doresc sa dorm, sa ma trezesc peste cativa ani. In mintea mea se dau adevarate batalii. Atatea dureri, atatea temeri, atatea probleme, atata stres din toate directiile. Nu mai pot face fata. Sunt ca o cetate sub asediu, iar oamenii si timpul sunt inamicii. M-am baricadat inauntru si ma hranesc cu singura firimitura de speranta.
Sunt confuza. Ma detasez incet, incet de mine si ma simt straina.

4 comentarii:

Iulia spunea...

imi spunea cineva ca tristetea se poate preface in inamic atunci cand e prea multa.....si cred ca are dreptate ...o seara placuta iti doresc :)

Kandy spunea...

La ora actuală stresul e adevărata problemă a omenirii. Şi fiecare om ia parte la asta fără chiar să îşi dea seama.

P.s Îmi plac pozele de pe margine.

AndreeEA spunea...

Era de asteptat ca la un moment dat sa te ia si`o stare din asta :) va trece, crede`ma. O sa mai dureze cateva zile, o sa iti aduci aminte de multe lucruri, totul o sa ti se para cu susul in jos, dar va trece. Nimic nu este usor, dar crede`ma ca nici imposibil nu e nimic :)

Iti doresc un inceput de saptamana cat mai frumos, si ai grija de tine, ca asta e cel mai important, in rest totul e trecator !

Niiic spunea...

@Iulia: Poate ca daca nu am lasa-o sa se cuibareasca in sufletul nostru, nu s-ar mai transforma in inamic.
@Kandy: E ca un criminal in serie. Ar fi bine sa incercam sa ne mobilizam si sa trecem peste, dar mai greu...
Ma bucur ca iti plac pozele.
@AndreeEa: Totul se va termina cu bine. Toamna imi mai da cate-un ghiont din cand in cand .. Iti doresc si eu o saptamana linistita cu multa caldura si ganduri bune!