O toamna in zadar

07 noiembrie 2010

Printre asternuturi si perne, ganduri fugare si iubiri apuse, dimineata isi face din nou aparitia. Ma dau cu greu jos din pat. Fiori reci ma trec cand talpile ating podeaua.
O dimineata magnifica de toamna. Soarele imi bate in geam; deschid larg fereastra si inspir aerul rece. Privesc cum vantul misca usor copacii. Imi place sa imi clatesc ochii abandonand gandul in natura frumos colorata.
Si e frig si parca simt nevoia sa ma incalzeasca cineva. Mi-e asa de dor sa spun din nou te iubesc…
Sunt inchisa aici in camera, pe o perioada nedeterminata, pana la vremuri mai bune sau poate pana … niciodata.
Cu ochii inlacrimati in soarele lui noiembrie, zambesc trist.



4 comentarii:

Moonlight Sonata spunea...

Ai exprimat niste sentimente foarte asemanatoare cu ale mele .

E acel dor de cineva , e acea nevoie de a iubi .
Daca nu iubesti la un moment dat numai rezisti si te spargi.

clopotel spunea...

cuvantul dor=nadejdea revederii unei persoane dragi sufletului nostru...

"Dorul este focul care arde sperantele,dorintele ,durerile...iar cenusa care ramane reprezinta amintirile"...Ocatvian Paler

AndreeEA spunea...

La un moment dat tututor ne e dor de acel sentiment ..

Tzzumbi spunea...

... Soarele de afara te cheama la pofta de viata ... ir ploaia de afara te cheama la miscare vesela :)