Aceeasi ploaie ce cade mereu, marunta si secadata. E ciudat. Timpul parca revine si imi readuce in suflet unele sentimente de odinioara. Ce schimbari poti face in 2 saptamani, cand eu stau doar cu gandul la el? Nu imi mai inteleg nici sentimentele: azi il iubesc, iar maine il urasc. Sunt confuza. Sunt foarte confuza si foarte debusolata. Simt ca am luat-o razna de cat mi-am construit falsul Univers. A devenit atat de rece si mai indiferent de cand era inainte. Nu il mai inteleg. In doar 2 zile mi-a luat totul. Mi-a facut inima bucatele.
M-am refugiat intr-un loc secret, departe de cei fericiti. E un loc in care razele soarelui nu patrund si nu incalzesc pe nimeni, un loc in care nici vantul nu adie, nu se aude nici un cantesc de iubire, unde oamenii sunt vesnic tristi si posomorati. E un fel de cimitir. Sunt multi ca mine care au venit aici, plini de regrete si remuscari, au inima goala si nu mai au puterea sa priveasca inainte. Suntem doar niste suflete ratacitoare si blestemate intr-un film oarecare. Nu mai stim unde ne-am dori sa ajungem, nu ne mai gasim in noi insine, am venit aici ca sa ne cautam inceputul. Inima mea e ca un ceas caruia i s-au blocat rotitele. Plang pana ma sufoc, sufar pana uit sa mai simt durerea, intru intr-o coma a simturilor.Nu sunt o victima, sunt doar o proasta care s-a lasat dus de val. Am impresia ca traiesc viata unui alt om. Un om fara inima care ispaseste pacatele din viata anterioara.
Las ganduri aici sa ramana amintiri pentru cei care citesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu