Ploua. Ploua incet si monoton de o saptamana. Soarele nu mai vrea sa rasara. E intuneric si frig. Sunt fericita si impacata cu mine insami. Fiecare picatura a spalat si ultimele dureri pe care sufletul meu le mai resimtea. Mi-e mult mai bine fara tine. Nu mai exista amintiri, vantul acesta de octombrie le-a maturat. Le-a dus undeva departe. Sper sa raman acolo. Sa nu mai navaleasca peste mine in viitor. Meritam sa ma linistesc. In mintea mea era prea multa dezordine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
linistea sufleteasca este o comoara de nepretuit
Linistea sufleteasca ........o cautam ....o asteptam ....dar se lasa greu de gasit...e diferita pt fiecare dintre noi , pt unii inseamna a avea alaturi persoana iubita , familia , pt unii inseamna o situatie materiala buna ,iar pt altii inseamna toate astea la un loc , din pacate nu vin toate cu acelasi "pachet" ... Cand o avem nu o pretuim , cand nu o avem am face orice sa o regasim .....din pacate cred ca si "linistea asta " e diferita .....in functie de situatie ...
Ma bucur ca te`ai linistit, si ca esti bine. Pana la urma toate lucrurile revin la cursul lor normal.
Si apropo de ploie, aia ma linisteste si pe mine, ma simt foarte bine cand ploua.
O saptamana cat mai frumoasa iti doresc, si plina de multumiri si liniste sufleteasca !
@Iulia: Foarte bine zis.
@ Mereu ploaia ne elibereaza de apasarile vietii. Iti multumesc si eu iti doresc o astfel de saptamana!!:*
Trimiteți un comentariu