Pierduta in lume

Sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg si ma intreb de nenumarate ori daca tot ce vad si tot ce stiu eu, este LUMEA.

Raspunsul ma sperie, caci zi de zi vad si invat lucruri noi, unele nici macar nu le inteleg.Vreau sa fiu fericita fara sa fiu nevoita sa ii ranesc pe cei dragi sau sa sufar eu. Daca toti suntem egali, atunci de ce unii iubesc mai mult si altii mai putin? De ce nu putem sa plangem si radem in acelasi timp? De ce unii au bani, putere si fericire, iar altii se bucura pentru o paine sau pentru simplul fapt ca sunt sanatosi si au doua locuri de munca?Unii oameni au bunatatea de a se opri langa un cersetor si ai intinde un banut. Asta inseamna sa fi om adevarat. Eu nu sunt, dar totusi stiu ca e important in viata. Alerg degeaba in stanga si in dreapta, daca nu iubesc si nu sunt iubita de nimeni, desi incerc sa fiu mai buna. Visam sa schimb lumea sau sa se schimbe ea pentru mine. Stiu ca am gresit destul si i-am ranit pe cei dragi.Inca mai visez cu ochii deschisi, dar nu stiu la ce. Intr-o singura zi mi s-a luat totul, cea mai de pret era LINISTEA. Iti vine sa crezi? Pentru putina liniste mi-am dat si sufletul, dar daca ceream bani sau alte chestii ce mai dadeam la schimb? Inca mai am ceva, nu e nici un vis si nici o speranta, ci o dorinta de a merge trece peste toate greutatile cu capul sus.Mi-e frica sa mai adorm, deoarece nu stiu ce se va mai intampla. Poate nu ma voi mai trezi a doua zi.Nu am nici o putere sa schimb lumea, dar m-as schimba eu pentru ea, ca sa fie totul ca inainte.Daca prietena cea mai buna iti intoarce spatele in moment ca astea, ce sa te mai astepti de la ceilalti?!De foarte mult timp nu am mai auzit o vorba buna.Viata nu e deloc usoara. In doar o singura zi sa iti ia totul. Totul, nici o firimitura nu mi-a mai lasat.Le multumesc celor care m-au abandonat aici jos si m-au facut sa sufar. Incepand de la familie si prieteni, pana la persoana pe care o iubeam.Asta a fost o lectie de viata din care am invatat multe. Acum stiu cine merita respectul meu si cine nu.Atata timp cat afisez pe buze un zambet fals, incerc doar sa nu intristez persoanele la care tin si carora le mai pasa.Iar daca ma vei vedea plangand, te rog sa nu imi stergi lacrima, lasa-o sa cada usor pentru a ma elibera.
Dupa aceasta experienta destul de urata, poate voi veni si cu niste posturi mai optimiste.