La revedere 2011, bun venit 2012!

31 decembrie 2011



Si uite asa a mai trecut un an, un 2011 cu bune si cu rele, ca si cum ar fi fost o clipa. Luna decembrie, o luna "ingramadita" cu o mie si una de lucruri de terminat si tot atatea de planuit. E in egala masura si cea mai buna perioada pentru bilanturi si pentru inceputuri noi.
Drept urmare, am descoperit prieteni noi si m-am impacat cu cei vechi, am plans, am ras, am suferit, am fost fericita, m-am certat, m-am impacat, am sperat, am visat, am sarutat...
Am multe planuri pentru acest an, n-am timp sa le enumar pe toate, insa in primul si in primul rand mi-am propus sa iau bacul si sa intru la o facultate!
Voua va doresc un inceput de an minunat, multa sanatate, fericire, pace in suflete, sa va bucurati de persoanele de langa voi si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca!
La multi ani!


Wishes 2012








































De ce sa-ti complici viata?

29 decembrie 2011

Ti-e dor de cineva? Suna-l
Vrei sa ai vreo intanlire? Invita
Vrei sa fii inteleasa? Explica
Ai o intrebare? Intreaba
Nu-ti place ceva? Spune
Iti place? Afirma
Vrei ceva? Cere
Iubesti pe cineva? Spune-i ca-l iubesti


Blog award

03 decembrie 2011


Karina mi-a acordat si mie acest blog award.
Regulile sunt foarte simple si anume: prima este sa spun 7 lucruri despre mine , iar cea de-a doua este sa pasez si celorlalte bloggerite acest blog award.
Haideti sa incepem:
1. Ma enervez extrem de repede
2. Iubesc toamna
3. Mi-ar placea sa vizitez Turcia
4. Imi place sa stau si sa ascult problemele oamenilor
5. Nu pot trai fara muzica
6. Mi-e frica de intnuneric
7. Imi place sa fac oamenii sa rada

Pastez acest blog award catre:
1. Ivo

2. bobo

3. Crisa

4. aryna.


6. Just M



9. ROMINA


11. Raluca

12. Donca

13. Erca

14. Dudu


Stare nedefinita

01 decembrie 2011

Mda...
Intra pe mess si ma ignora. Cum sa imi fie bine?
Am ajuns la o concluzie clara: nu pot mai avea incredere in oameni, dar totusi pana la urma vreau sa iubesc si sa fiu iubita si imi asum riscul de a fi ranita, iubind. Doar ca acum voi incerca sa fiu mult mai precauta, pentru ca a durut al naibii de tare si am obosit...

La multi ani, Romania!

Iubesc acest pamant pe care m-am nascut, cu peisaje mirifice, cu oameni minunati, cu istoria ei zbuciumata, cu cultura si traditiile sale pastrate de mii de ani.



"Hai sa-ti zic de Cosbuc, de Octavian Goga, Titu Maiorescu, Kolganiceanu, Iorga, Regele Mihai, Creanga, Slavici, Caragiale, Blaga, Toparceanu si Arghezi coane, Eminescu, Minulescu, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Tutea, Enescu, Rebreanu, Preda, Iancu Jianu, Tonitza si Vlaicu si Penes Curcanul, Maria Tanase, Tepes si Lambru, Stefan cel Mare, Hagi, Doja si tactu', Horea, Closca, Crisan, eroi care toti la un loc, au luptat pentru noi!"


                                                       (Kazi Ploae & Specii - Patria)

Cuvinte in van..

30 noiembrie 2011

  Nu stiu daca va citi vreodata cineva asta, dar oricum nu mai conteaza. Sunt atat de suparata incat as scrie pana maine dimineata cuvinte fara sens, doar de dragul de a scrie. Ganduri am multe, dar mi-e frica sa astern cuvintele. Mi-e teama de forma pe care o vor lua. Cuvintele ranesc mai mult decat orice.
Habar nu am de unde sa incep, poate ca de la gandul ca nu mi-am inchipuit vreodata ca viata mea va arata asa. E chiar asa de greu sa obtii fericirea? Nu cer imposibilul. Vreau doar un strop de fericire, vreau sa privesc lumea zambind.
Ma aflu permanent in ceata, intr-un paradis plin de demoni, de nevoi absurde. Luata de valul vietii, am uitat sa mai rad si sa ma bucur de lucrurile simple. Simt o durere profunda in suflet! S-au adunat cam multe. Brusc m-au coplesit toate problemele, toate neajunsurile, am senzatia ca nu mai pot ajunge la liman. Sufletul meu e spart in mii de bucati atat de mici incat ar putea trece printr-o gaura de ac. Am nevoie de ajutor, de alinare, dar stiu ca nu voi gasi, degeaba caut. Ce sunt cuvintele, promisiunile, sperantele? Ce sunt? Nu sunt nimic. Sunt doar o pierdere de timp, iluzii purtate de valuri in care doar cei slabi cred in ele. Acest gust amar e mereu prezent in simturile mele, ma pradeaza si ma lasa fara vlaga.
As vrea sa plec departe intr-un loc diferit ca si cultura, mod de viata, religie, idei. Undeva unde nu cunosc pe nimeni, sa nu mai vad locuri cunoscute de care sa imi aduca aminte de diverse persoane.

18 ani

31 octombrie 2011

Daaaaaaaa, am 18 ani si am o multime de lucruri de realizat!
Mai intai imi doresc sa am parte de sanatate, de bani, fericire si iubire.
In al doilea rand, sa trec bacul cu bine si sa intru la o facultate buna , iar restul le voi face pe parcurs.
Si .. la multi ani mie ! :D

Stare de spirit

22 octombrie 2011

"Ca libertatea e o stare de spirit infinita
Daca sufletul e finita, sufletul nimeni nu poate sa-l minta
De-aia vreau sa te intorci din drum
Nu-i o cauza pierduta
Lupta pana la ultima reduta
Apara cuvantu' care traieste, zideste
Care hraneste mii de oameni dintr-un singur peste
Lumea imi supune credinta la teste
Cand defapt de la mine ar trebui sa invete cum se zambeste."


                                                         Sisu Tudor - Stare de spirit

Ganduri de dimineata

05 octombrie 2011

 In fiecare dimineata ma trezesc atat de fericita fara nici un motiv anume. Doamne, a mai trecut o noapte si eu sunt tot aici. Tot aici simtind cum ochii mei au prilejul de a mai vedea o data razele soarelui, cum ma mangaie lumina lui care se strecoara pe fereastra, sa vad cerul divin, sa imi simt inima plina de iubire. Iubire pentru tot ceea ce este in jurul meu.
Un nou inceput, o noua zi. O noua zi a minunatei mele existente.




Cautand

09 septembrie 2011

"Bucura-te azi pentru putinul ce-l ai
Vremea-i limitata, poate maine trebuie s-o tai.
Daca n-ai apucat sa o imparti cu cei dragi
Du-te ia niste chifle si imparte-le la saraci.
Scopul nu-i topul, ia navodul,
Apa, solul ne ofera totul.
Rostul nu-i doar sa cladim blocuri
Ignorand originile traseului nostru.
Cauta-n liniste, clipele prinde-le
Zilele, milele, kilele simte-le.
Mintile, aduna-le limpede
Relele duca-se sa nu te tulbure."


Raku & Ombladon - Cautand

Ultimul an de liceu...

08 septembrie 2011

Uff, mai sunt 3 zile si incepem scoala. Sunt atat de fericita, dar si trista totodata. E ultimul an de liceu si am o senzatie atat de ciudata. Parca simt cum viata mea ia deja cu totul o alta intorsatura. Parca ieri aveam acea uniforma albastra cu patratele, ciorapei albi, sandalute si un buchet de flori pentru doamna invatatoare. In clasa V deja ma simteam putin mai mare. Mi-am cunoscut diriginta, parca si acum ii vad acel zambet suav, cu care ne insenina in fiecare zi si tot ieri ii admiram pe liceeni. Ma intrebam in sinea mea "Oare cand voi fi si eu ca ei"? Ei bine, uite ca sunt. Timpul a zburat foarte repede si iata-ma in clasa a 12-a. Un an extrem de greu pe care nu trebuie sa il iau in deradere. Trebuie sa ma gandesc foarte bine ce-o sa fac dupa ce o sa termin liceul. Evident ma voi inscrie la o facultate buna. Dar care? Am de ales intre ASE si Psihologie. Grea decizie..
Bafta tuturor elevilor de clasa a 12-a. Vom avea un an greu dupa cum stiti, dar haideti sa facem intr-un fel si sa-l invingem, haideti sa fim cei mai buni! 
Profitati din plin de acest an pentru ca niciodata nu va veti mai intanli cu asa momente frumoase.


Untitled

I don't want phenomenal love confessions and expensive gifts and romantic moonlight walks and songs you wrote just for me and calls every five minutes to tell me you miss me. I simply want YOU. For the rest we'll see.

E toamna din nou

01 septembrie 2011

.. si ce bine imi pare!
Toamna cad lacrimi mari din ochii mei si se rup fasii din sufletul meu. Intotdeauna imi ineaca sufletul in fum si imi insfula o stare de melancolie, un sentiment de pierdere, de aduceri aminte, de iubiri sfarsite, de soarele decolorat, de vant, de mirosul frunzelor moarte..
Toate acestea ma poarta pe cararile trecutului, printre doruri, vise si ganduri.

Metehne

19 august 2011

"Am o oboseala psihica parca de neclintit
Si o durere de cap continua cu care m-am obisnuit
Simt c-am innebunit si am sperantele-n matrita
Azi nu a fost o zi asa de buna pentru constiinta
Am un seif safe unde ma mai ascund din cand in cand
De unde-adun gand cu gand, rand cu rand
Vreau sa rad curand
Si totusi sunt amuzat de-acest nimic
Cand universul leaga aiurea lucrurile simti cat esti de mic
Am o inima dependenta de iubire, independenta de lume
dependenta de muzica, independenta de sunet
Viata e o piesa complexa in crestere
as vrea sa am instrumentele sa pot sa-i schimb instrumentele
Am un urlet pe care-l tin inchis si-l sugrum,
inutil ca un cadou dragut pierdut pe drum
si e un drum necirculat, vii sa ma pierzi, crede-ma
Hai, fa-ti curaj si vezi ce dracu e cu mine, deschide-ma!
Am o imagine palida in reflexia de la geam
Si-o teama ca pot odata sa nu mai am nici macar ce am
Sunt un calator vechi, trebuie sa merg pan' la capat
Am nevoie de-un "totu va fi bine! " ca de aer si apa."

(Omu Gnom - Metehne)





Buna dimineata!

18 august 2011

"Mi-a sunat ceasu', tre' sa mor pentru inca o dimineata,
Dar e ok ca te privesc si ma readuci la viata
Ce penibil suna, da' sti ca nu ma pot opri si-o sa-ti scriu un bilet de zi buna
Si zambind imi amintesc cu dor de fazele de'aseara
Privind cum te-ncalzesc usor razele de soare
Vezi ca am scos eu cainele, e fericit, doarme si el
Sa nu uiti sa iei Pedigree sunt banii pe frigider,
O sa te sun pe la pranz daca nu te-ai trezit inca
Ai cafea la ibric si ceai la plic langa
Io-s de mult la munca cand o sa citesti ce spune hartia,
D'abia astept sa te aud sa-mi inveleseti ziua
Sunt paste-n cuptor daca ti-e foame, da' sti ce...
O sa ti se faca piele de gaina, te scot la KFC
Si daca vrei sa simti cum timpu' se pierde
Vezi ca am pus foitelefs in camasa aia verde."


(Omu Gnom - Buna dimineata)



Terapie

"Fara haos, fara trezit la ora fixa
Fara stres, fara lume, fara scuze, fara criza
Fara dureri de cap, fara cearcane sau zgomot
Fara mers la munca
Fara formatare de robot
Fara griji, fara ganduri, fara planuri
Fara panici pentru maine contempland tavanu'
Fara insomnii, fara calcule, fara agitatii
Fara paranoia, fara beat, tripuri si fluctuatii
Doar un chill si un trip linistitor
O noapte de iubire si un somn odihnitor
O dimineata calma, un ceai
Un zambet mare, o gluma, o zi buna
O raza de soare
O plimbare, un somn la pranz
Un beat, un vers
Acoperisul unui bloc si un sex intens
O tigara naturala
Momentul captat in poza
Creierul si sufletul
In simbioza"


(Omu Gnom - Terapie)



Perseidele

12 august 2011

Ploaia de stele cazatoare, va fi vizibila si in Romania, in aceasta noapte la ora 2:30 a.m.



O melodie in ton cu evenimentul ...
P.S: Sa nu uitati sa va puneti muulte, muulte dorinte!!

Junalul unui copil nenascut

               Saptamana 1 - 5 octombrie
Azi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca eu voi iubi florile.


Saptamana 2 - 19 octombrie
Unii sustin ca eu nu sunt inca o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sunt o persoana reala, tot asa cum o firimitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.


Saptamana 3 - 23 octombrie
Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ganditi-va, peste aproximativ un an de zile voi rade, iar mai tarziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvant pe care-l voi spune: MAMA.


Saptamana 4 - 25 octombrie
Azi a inceput sa imi bata inima de una singura. De acum incolo ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a de odihni! Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea voi muri.

Saptamana 5 - 2 noiembrie
Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si picioarele. Dar trebuie sa astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana cand aceste manute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.


           Saptamana 6 - 12 noiembrie
La maini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mangaia parul mamei.


           Saptamana 7 - 20 noiembrie
Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fii! Esti fericita mami?


           Saptamana 8 - 25 noiembrie
Mami si tati probabil se gandesc ce nume sa imi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Teodora! Doar sunt mare deja.


            Saptamana 9 - 10 decembrie
Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?

Saptamana 10 - 13 decembrie
Acum aproape ca vad. In jurul meu este intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi flori. Dar, mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?


Saptamana 11 - 24 decembrie
Oare, mami aude ticaitul inimii mele? Unii copii vin pe lume putin bolnavi. Insa inima mea e puternica si sanatoasa. Bate intr-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa!


Saptamana 12 - 28 decembrie
Mama mea m-a ucis.





~ Pliantul de la Asociatia PRO-VITA pentru nascuti si nenascuti ~

Pe culmile disperarii...

01 iulie 2011

Fragment: CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE!
de Emil Cioran



“Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva in lumea aceasta, pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii, sperante si visuri. N-ar fi de o mie de ori mai preferabila o retragere intr-un colt indepartat de lume, unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatiile acestei lumi sa nu mai aiba nici un ecou? Am renunta atunci la cultura si la ambitii, am pierde totul si n-am castiga nimic.
Dar ce sa castigi in lumea aceasta? Sunt unii pentru care orice castig n-are nici o importanta, care sunt iremediabil nefericiti si singuri. Suntem toti atat de inchisi unul altuia! Si daca am fi atat de deschisi incat sa primim totul de la celalalt sau sa-i citim in suflet pana in adancuri, cu cat I-am lumina destinul? Suntem atat de singuri in viata, incat te intrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al exisentei umane. Este un semn de mare deficienta in vointa de a trai si a muri in societate. Mai pot exista mangaieri in momentele din urma? De o mie de ori este mai preferabil sa mori undeva singur si parasit, cand nevazandu-te nimeni poti sa te stingi fara teatru si poza. Mi-e scarba de oamenii care in agonie se stapanesc si isi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate.
Toti aceia care se vor inconjurati in agonie de prieteni o fac dintr-o frica si dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale.Ei vor sa-si uite momentul capital de moarte.De ce nu au un eroism infinit, de ce nu incuie usa ca sa suporte senzatiile acelea nebune cu o luciditate si o teama dincolo de orice limita? Suntem atat de separati de toate! Si tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adanca si mai organica este moartea in singuratate, cand insasi lumina este un principiu de moarte. In astfel de momente esti separat de viata, de iubire, de zambete, de prieteni si chiar de moarte. Si te intrebi paradoxal daca mai exista altceva decat neantul lumii si al tau.”

Am ajuns la capatul puterilor...

30 iunie 2011

Poate ca suna ciudat, dar nu mai am nimic de spus. Nu mai are sens, pur si simplu. Ma simt foarte ciudat, intr-o stare permanenta de frica. Mi-e teama sa ma mai trezesc dimineata, ca nu cumva sa realizez ca sunt din ce in ce mai goala pe dinauntru. Mi-e teama de mine, simt ca nu ma mai pot controla. Nu stiu de am ajuns pana aici.
Ma doare faptul ca nu imi mai pot controla viata asa cum o faceam odata. Azi noapte a fost delirant, am avut atatea sentimente contradictorii. N-am putut dormi deloc, nu imi gaseam locul, ma tot suceam si ma gandeam. Eram macinata de ganduri si am plans pana nu mai aveam lacrimi. Nu mai suport starea asta. M-am saturat de atatea lacrimi. Chiar nu mai exista solutii la unele probleme, ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea asta. Simt ca innebunesc, simt cum pamantul imi fuge de sub picioare. Ma doare sufletul mai tare ca niciodata. Viata inca continua sa isi bata joc de mine si incearca din rasputeri sa ma invinga cu propriile-mi arme. Am trecut prin viata prin atatea lucruri care m-au marcat. Am sacrificat totul si am primit inapoi doar durere si umilinta. Sunt plictisita de jocul acesta prostesc. Daca s-ar termina odata, ar fi mai bine. Totul in jurul meu e mort, nimic nu mai misca, nimic nu mai vibreaza. Totul s-a stins, totul e doar o amagire. Am recunoscut greselile pe care le-am facut si suport consecintele.
Poate ca soarele va iesit din nou, deocamdata nu prea vad departe...