Doar un vis

Cativa tineri pasesc lin pe aleea strajuita de stejari a parcului, spulberand cu picioarele covorul de frunze. Vorbesc, rad, insa ea e prinsa in gandurile sale si nu le mai aude entuziasmul. Asa era si ea odata, plina de viata. Statea linistita pe o banca. Plangea, iar privirea ii era pierduta undeva in van. Se uita in jur si ofteaza lung. Vantul adie printre frunzele moarte, iar parul i se misca usor. Aerul rece o determina sa isi deschida inima. Se pierde in neantul unor intreabari pe care nu ar mai vrea sa si le puna niciodata, dar nu poate. Putin mai departe de ea, doi adolescenti se aseaza pe o banca. Ea il priveste bland, el o saruta incet. Iubise si ea la fel. Era fericita candva. Plange necontenit. Se descheie la cativa nasturi ai hainei si impinge geanta cu putere, aproape sa cada jos. Un fior o strabate usor. Ochii I se inrosii. Ii multumeste in gand lui Dumnezeu ca nimeni cunoscut nu e langa ea sa o vada. II pare rau ca nu a putut sa stearga tot ce traise odata. Ii priveste in continuare pe cei ce doi, cand dintr-o data un tanar trece pe langa ea in graba, cu capul in pamant. Ii aude suspinul si tresare. Se opri in loc. Ea si ia geanta repede si fuge. El alearga dupa ea si o prinde de mana in scurt timp. Fac schimb de cuvinte si se aseaza langa lac. Se tineau de maini in timp ce vorbeau. Nu realizau ca insasi caldura palmelor ii ucide putin cate putin. Ii povesteste ce povara a dus atata timp, iar el o priveste atent, dandu-i parul dupa ureche, fir dupa fir. Seara se lasa treptat, treptat .. Banca se pierde in caderea serii, iar copacii se contopesc. Ii sterge lacrimile si o ajuta sa se ridice. Apoi o imbratiseaza puternic. Ea zambeste rece si il saruta pe obraz. Amandoi pleaca. Fac cativa pasi. Se intoarce brusc si o striga. Ea ramane nemiscata, cu privirea in pamant. Fuge spre ea si o saruta puternic. 

Ma trezesc debusolata si imi dau seama ca a fost doar un simplu vis. Era prea frumos ca sa fie adevarat...