Imi pare nespus de rau ca n-am apucat sa-mi iau ramas bun de la el. Ai mei imi povesteau, ca mereu avea grija de mine, ne plimbam impreuna prin diverse locuri, ma ducea la gradinita, etc ...
Cand il durea ceva se ascundea de noi ca sa nu-l vedem, dar nu se plangea niciodata. Insa suferinta i se citea in ochi.
Acum privesc doar niste simple fotografii aruncate intr-o cutie si ma bufneste plansul cand ma gandesc la el. Din 3 iunie 2009 ii duc dorul. Cateodata il mai visez, dar mereu in niste ipostaze bizare. Numai prin vise imi mai astampar dorul.
As vrea ca macar o data sa mai traiasca pe pamant, ca sa imi pot spune oful si sa plang pe pieptul lui.
Acum privesc doar niste simple fotografii aruncate intr-o cutie si ma bufneste plansul cand ma gandesc la el. Din 3 iunie 2009 ii duc dorul. Cateodata il mai visez, dar mereu in niste ipostaze bizare. Numai prin vise imi mai astampar dorul.
As vrea ca macar o data sa mai traiasca pe pamant, ca sa imi pot spune oful si sa plang pe pieptul lui.
N-am sa uit niciodata ziua in care s-a stins din viata!
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, bunicule! Nu te voi uita niciodata. Sa pui o vorba buna acolo in Rai, voi veni si eu.
Nu iti spun ADIO, ci doar pe curand, pentru ca intr-o zi ne vom revedea ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu