Am ajuns la concluzia ca majoritatea se preocupa cel mai mult de felul in care arata sau cu chestiile zilnce: mancare, imbracaminte etc., mai mult decat ceea ce spun, gandesc sau simt.
Trist! O realitate trista, dar adevarata.
Cu toate astea ne dam seama, cu cat ne dorim mai mult un anumit lucru, nu ne iese sau daca intr-adevar ne iese, ne simtim la fel de ... nefericiti.
Fiecare dintre noi avem de parcurs un drum, in care o sa intanlim suisuri si coborasuri ... dar sa nu cautam fericirea, ci doar sa ne bucuram de acest drum parcurs.
Cand te accepti pe tine insati, cu bune si cu rele, poti accepta orice: lumea din jurul tau asa cum e ea, cu prieteni adevarati sau cu 1000 de fete, cu partenerul de viata, asa cum este el, cu calitati si defecte.
Cat despre mine ... eram o persoana "vie", plina de energie. Simteam ca toata lumea era a mea si era destul de imposibil sa fac un pas gresit.
Aveam o dispozitie buna cu o atitudine pozitiva, eram deschisa, toleranta si creativa. Aveam multe realizari si succes din toate punctele de vedere. Traiam fiecare clipa vorbind, cantand, creand, iubind intens.
Dar acum, totul a luat o alta intorsatura; mananc lacrimi pe paine si din ce in ce mai mult incerc sa fac fata indiferentei venite de la nenumeroase persoane dragi mie. Insa mai am o ultima firimitura de optimism, ce ma face sa cred ca maine va fi mai bine, dar mereu cred in ea, iar ea ma minte mereu.
Dar asa e in viata, cand cineva castiga, altcineva trebuie sa piarda.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu