Suflet naiv

25 iunie 2010

O dimineata racoroasa, soarele imi zambeste hain, stau si fumez sute de tigari ce le sting intr-o scrumiera aflata printre cesti...
Imi aduc aminte ca aseara iar am adormit plangand, a fost o alta noapte plina de durere. Am fost cuprinsa de un mister ce nu mi-a dat pace ... timpul ma omoara treptat, treptat ...
Totul este fara sens, pare un cosmar, ma doare tot mai mult, vreau sa uit.
Ma simt goala pe dinauntru si mult mai sensibila. Nu pot sa mai stau, sa ascult, sa astept .. sunt pierduta in spatiu, in timp, in vise...
Inca imi mai simt obrajii uzi de lacrimi ... M-am saturat de atata agonie, durere si indiferenta. Sunt de vina pentru tot ce spun, tot ce fac, mereu gresesc, sunt o proasta. Multe, foarte multe ganduri ma apasa si ma omoara. Nu mai pot sa ma ridic si sa explic, sunt lipsita de sentimente, nu mai pot sa iubesc. Iubirea e pierduta si ingropata. Nimic nu se mai merita pe lumea asta, oricum la un moment dat o sa murim si tot ce conteaza este ceea ce lasam in urma noastra, doar ca lucrurile bune sunt din ce in ce mai putine, iar oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai dusmanosi. Indiferenta oamenilor din jur, egoismul si dorinta de a domina ma sufoaca. As vrea sa fug departe, dar nu mai am putere. Mai bine ma sting usor, decat sa vad in jurul meu oameni ce nu imi ofera nici un gram de afectiune, dar zambesc in continuare, desi multi m-au citit ca nu mi-e usor.
Las o lacrima sa cada ...


2 comentarii:

Casiana T spunea...

Nu mai suferii.. sunt sigura k lucrurile o sa fie bine o data`si -odata.... pana atunci traieste-ti viata cum stii tu mai bine.. si fii stapana pe propriile vise..Te pup:*

Nicoleta Alexandra spunea...

De unde atata putere sa mai tin capul sus? Fac eforturi mari ca sa nu ranesc persoanele dragi, dar degeaba, sunt secata total. Mersi pentru incurajare! :*