Singura, parasita, abandonata

M-am plictisit ingrozitor. E o plictiseala infernala. Pe langa asta ma simt foarte, foarte singura.

Sunt scarbita de toata lumea ..

Aici totul e atat de rece si de intunecat. Oameni rai la tot pasul, prieteni care m-au abandonat ... pana si vremea e urata.

Maine incep o noua zi si din nou am sa repet ...

O ultima speranta...

Va veni o zi cand totul se va schimba in viata mea, o zi cand voi face bine celorlalți, o zi cand voi fi iubită, cand voi da inima mea intreagă celui ce mi-o va da pe a sa, pana atunci sufar, tac si pastrez dragostea mea drept rasplată celui ce mă va elibera.

Suflet naiv

O dimineata racoroasa, soarele imi zambeste hain, stau si fumez sute de tigari ce le sting intr-o scrumiera aflata printre cesti...

Imi aduc aminte ca aseara iar am adormit plangand, a fost o alta noapte plina de durere. Am fost cuprinsa de un mister ce nu mi-a dat pace ... timpul ma omoara treptat, treptat ...

Totul este fara sens, pare un cosmar, ma doare tot mai mult, vreau sa uit.
Ma simt goala pe dinauntru si mult mai sensibila. Nu pot sa mai stau, sa ascult, sa astept .. sunt pierduta in spatiu, in timp, in vise...

Inca imi mai simt obrajii uzi de lacrimi ... M-am saturat de atata agonie, durere si indiferenta. Sunt de vina pentru tot ce spun, tot ce fac, mereu gresesc, sunt o proasta. Multe, foarte multe ganduri ma apasa si ma omoara. Nu mai pot sa ma ridic si sa explic, sunt lipsita de sentimente, nu mai pot sa iubesc. Iubirea e pierduta si ingropata. Nimic nu se mai merita pe lumea asta, oricum la un moment dat o sa murim si tot ce conteaza este ceea ce lasam in urma noastra, doar ca lucrurile bune sunt din ce in ce mai putine, iar oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai dusmanosi. Indiferenta oamenilor din jur, egoismul si dorinta de a domina ma sufoaca. As vrea sa fug departe, dar nu mai am putere. Mai bine ma sting usor, decat sa vad in jurul meu oameni ce nu imi ofera nici un gram de afectiune, dar zambesc in continuare, desi multi m-au citit ca nu mi-e usor.

Las o lacrima sa cada ...

Azi ..

Iar nu am somn ..
Ma gandesc ca e atat de greu sa ma trezesc maine dimineata si sa-i aud iar pe ai mei tipand.
Eu sunt subiectul principal in toate certurile lor, dar defapt nu le pasa deloc ce simt.
Vreau sa plec, sa uite toti de mine, sa uite ca am existat vreodata.
Furtuna a inceput .. ma bag la culcare.

Te urasc ...

Te urasc pentru ca destinul te-a scos in calea mea, intr-un moment de neliniste din viata mea.

Te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea si cu calmitatea ta iesita din comun.

Te urasc pentru ca m-ai ajutat sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis.

Te urasc pentru ca m-ai facut sa am emotii puternice atunci cand eram in prezenta ta.

Te urasc pentru ca ai intrat in jocul meu, eu am cedat, iar tu ai jucat in continuare.

Te urasc pentru ca mi-ai readus la viata diferite trairi pe care le credeam uitate.

Te urasc pentru fiecare tresarire pe care am avut-o atunci cand telefonul suna si pentru toate mesajele pe care le priveam.

Te urasc pentru ca m-ai facut sa simt fluturi in stomac.

Te urasc pentru ca nu mi-am dorit decat sa fi doar al meu si sa nu te impart cu nimeni.

Te urasc pentru toate imbratisarile pe care mi le-ai oferit.

Te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic mai mult decat sa stiu ca esti departe si inca te mai gandesti la mine.

Te urasc pentru ca nu stiu ceea ce simti.

Te urasc pentru ca nu pot spune nimanui ceea ce simt pentru tine.

Te urasc pentru ca nu pot sa te uit, oricat as incerca.

Te urasc pentru ca am crezut atata timp in tine.

Te urasc pentru ca m-ai facut sa ma rup de realitate si sa nu gandesc lucid.

Te urasc pentru ca poti merge mai departe fara sa suferi.

Te urasc pentru ca te iubesc.

Dar tu, pentru ce ma urasti?

Cel mai scurt drum catre fericire

Am ajuns la concluzia ca majoritatea se preocupa cel mai mult de felul in care arata sau cu chestiile zilnce: mancare, imbracaminte etc., mai mult decat ceea ce spun, gandesc sau simt.

Trist! O realitate trista, dar adevarata.

Cu toate astea ne dam seama, cu cat ne dorim mai mult un anumit lucru, nu ne iese sau daca intr-adevar ne iese, ne simtim la fel de ... nefericiti.

Fiecare dintre noi avem de parcurs un drum, in care o sa intanlim suisuri si coborasuri ... dar sa nu cautam fericirea, ci doar sa ne bucuram de acest drum parcurs.

Cand te accepti pe tine insati, cu bune si cu rele, poti accepta orice: lumea din jurul tau asa cum e ea, cu prieteni adevarati sau cu 1000 de fete, cu partenerul de viata, asa cum este el, cu calitati si defecte.

Cat despre mine ... eram o persoana "vie", plina de energie. Simteam ca toata lumea era a mea si era destul de imposibil sa fac un pas gresit.

Aveam o dispozitie buna cu o atitudine pozitiva, eram deschisa, toleranta si creativa. Aveam multe realizari si succes din toate punctele de vedere. Traiam fiecare clipa vorbind, cantand, creand, iubind intens.

Dar acum, totul a luat o alta intorsatura; mananc lacrimi pe paine si din ce in ce mai mult incerc sa fac fata indiferentei venite de la nenumeroase persoane dragi mie. Insa mai am o ultima firimitura de optimism, ce ma face sa cred ca maine va fi mai bine, dar mereu cred in ea, iar ea ma minte mereu.

Dar asa e in viata, cand cineva castiga, altcineva trebuie sa piarda.

Bunicul meu

Imi pare nespus de rau ca n-am apucat sa-mi iau ramas bun de la el. Ai mei imi povesteau, ca mereu avea grija de mine, ne plimbam impreuna prin diverse locuri, ma ducea la gradinita, etc ...

Cand il durea ceva se ascundea de noi ca sa nu-l vedem, dar nu se plangea niciodata. Insa suferinta i se citea in ochi. 
Acum privesc doar niste simple fotografii aruncate intr-o cutie si ma bufneste plansul cand ma gandesc la el. Din 3 iunie 2009 ii duc dorul. Cateodata il mai visez, dar mereu in niste ipostaze bizare. Numai prin vise imi mai astampar dorul. 
As vrea ca macar o data sa mai traiasca pe pamant, ca sa imi pot spune oful si sa plang pe pieptul lui.

N-am sa uit niciodata ziua in care s-a stins din viata!

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, bunicule! Nu te voi uita niciodata. Sa pui o vorba buna acolo in Rai, voi veni si eu.

Nu iti spun ADIO, ci doar pe curand, pentru ca intr-o zi ne vom revedea ...