Cand ma uit pe geam, imi dau seama cat de frig e seara afara. In camera mea e cald. In sufletul meu e ger.
Pana si vremea e trista, eu de ce n-as fi? Oftez. Ma gandesc ca daca s-ar termina odata, poate ar fi mai bine, dar nu pot decat sa continui. Totul e mort in jurul meu, nimic nu vibreaza, nimic nu traieste, nimic nu respira ,totul se stinge. Acum ceva timp mi-am promis ca te atunci inainte voi fi numai fericita. Am pus punct si am luat-o de la capat. Acum imi dau seama ca nu ma pot tine de cuvant fata de mine insami. Poate ca va iesi soarele din nou, deocamdata nu vad prea departe, e intuneric in jurul meu si nu stiu pentru cat timp. Totul a inceput sa se invarta in jurul lui, imi fac prea multe griji. Mi-am dat seama azi ca nu merita nimic ..
Acum, ca de fiecare data, ramane golul, totul doare, totul urla ...
4 comentarii:
Stii .. desi cateodata ne primitem noua ceva, nu intotdeauna ne putem tine de cuvant. Din nefericire asta e,si nu pentru ca n`am vrea ... pentru ca nu putem.
Daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca nu esti singura in situatia asta ...
Da, fericirea nu depinde numai de noi. Din contra, eu cred ca avem un rol foarte mic in atragerea acesteia.
nu e nimic de asteptat, trebuie decat sa o dobandim si sa le oferim si celorlalti fericirea, dar trebuie sa avem timp si de momente de nostalgie
in postarea asta m-am regasit perfect pe mine in momentul de fata..:-<
Trimiteți un comentariu