Iluzii, impresii, trairi, sentimente, zambete mutilate de iubire, sms-uri ce tanjesc un gram de afectiune, ochi varsand dermatograf, un om care iti respinge iubirea, ceai fierbinte intr-o noapte rece, promisiuni spulberate, timp irosit pentru tine, ganduri, ecouri, totul, dar nimic.
Vreau doar o sansa de a arata cine sunt cu adevarat.
Cad iarasi pe ganduri si ma intreb de ce oare tocmai mie mi se intampla astfel de lucruri? Desi am ranit oameni, i-am iubit pe toti, chiar si pe cei care se dadeau buni prieteni pe langa mine si care pe la spate nu stiau ce sa mai invarta ca sa imi mearga prost. Dezamagirile, visele spulberate si schimbarile m-au facut sa sufar. Nu am cu cine impartasii zambetele, bucuriile, indoielile, dezamagirile si de ce nu chiar si visele.
Am crezut in vorbe mari, cum ar fi " Te iubesc-ul ". Un simplu "te iubesc" spus din suflet e bine primit, dar unul spus doar ca sa ma simt mai bine mi-e egal cu zero. Dar sa nu uitam ca vorbele sunt luate de vant, faptele raman si cantaresc.Tind sa cred ca acesta e doar un cosmar. Un cosmar care nu se mai termina. M-am saturat.
Dar de azi, gata! Am sa las in urma zilele moarte incarcate cu lacrimi si tristete. Mi-e de ajuns. Nu mai vreau sa cad prada singuratatii si tristetii. Vreau speranta, liniste si incredere indeajuns pentru tot restul vietii.
Mi-e dor de clipele in care nu aveam nici o grija si de optimismul de atunci cand credeam ca toata lumea e a mea.
