Doare...

Mi s-a facut iar dor de tine ...
Vreau sa te vad, sa ma iei in brate, sa vorbim sa ma faci sa rad. Zilele si noptile trec, dar durerea ramane aici. Aici in sufletul meu, iar tu nu stii asta. Vroiam ceva simplu: un TU, cu o viata a ta, cu putin timp pentru mine, cu putin timp pentru tine, pentru noi, cu prieteni de-ai tai, cu multe rasete, cu multe imbratisari si sute de sarutari.

Si chiar gasisem cateva exemplare gen tu, dar intr-un final mi-am dat seama ca nu sunt ceea ce mi-am dorit. Eu te vreau pe tine, dobitocule! Dar simt ca deja totul s-a terminat. Si nu e nevoie sa-mi spui sau sa-mi arati. Mi-am dat seama si singura. Acum daca iti mai amintesti de mine, din cand in cand, doar suni. Asa cum ai facut si astazi. Oare daca iti raspundeam, ce imi spuneai? Ca ai nevoie de mine? Ca ma iubesti sau cum ma mai simt dupa un asa sfarsit? Simti si tu ceea ce am simtit si eu? Te doare? Da? Daca da, ma bucur! Vreau sa suferi si tu exact cum am suferit si eu. Meriti aceeasi soarta ca si a mea.

Ma intreb oare daca cate suflete te-au urmat si s-au pierdut? Oare cate? M-ai facut sa ma urasc, sa ma simt ca un nimeni care habar are de ce mai traieste, m-ai facut sa nu mai iubesc nimic in jur. Si daca totusi iubesc, ma feresc sa arat sau sa spun. Tu, acum esti preocupat cu viata ta. A mea deja s-a dus dracu'. Si nici macar nu iti pasa si nu ti-a pasat niciodata. M-ai ranit printr-o singura fraza si tind sa cred ca ai vrut doar sa te folosesti de mine...

Important e ca am invatat un lucru: sa nu imi mai dau iubirea oricarui strain.