De prin viata...

De-a lungul timpului au intrat si au iesit din viata mea nenumarate persoane de pe urma carora am avut de invatat o multime de lucruri.

Persoane care m-au ranit, m-au tradat, m-au facut sa plang, m-au umilit, m-au facut sa ma simt ca ultimul om de pe pamant, dar si persoane care m-au binedispus si m-au facut sa zambesc.

Este greu, extrem de greu sa traiesti langa o persoana care te minte, tu nestiind nimic, pana in momentul in care iti dezvaluie brusc tot adevarul chiar de ziua ta de nastere.

Frumos cadou, nu?

Dupa despartirea de acel individ, au continuat amenintarile, urmaririle, telefoane peste telefoane dupa N numere si tot asa...

Era practic disperat, nimic numai stia de mine, absolut nimic, pana habar nu am cum de am facut sa ii raspund, vroia sa ne vedem pe motiv ca are niste probleme grave, asta era undeva prin aprilie-mai.

Banuiam ca este unul din pretextele lui doar ca sa ne vedem. Mi-am luat inima in dinti si am iesit cu el.

Intr-adevar avea si inca are probleme grave si josnice, aproape ca mi se facuse scarba ca am avut asa un om langa mine..

Omul era disperat, isi dorea cu orice pret sa ne impacam incat m-a cautat zilnic, simteam ca innebunesc, numai puteam avea putina intimitate pentru ca peste tot era el.

Se ruga de mine sa ne impacam, spunandu-mi in repetate randuri ca s-a schimbat, ca este un alt om, ca l-au schimbat problemele etc...

Evident nu l-am crezut, un om ca el nu se poate schimba, niciodata!

Si din nou cautari, amenintari, telefoane, imi promisesem ca nu ii mai raspund, dar facea in asa fel incat sa te enerveze si sa-i dai replica, pana am zis stop; il prinsesem iar cu minciuni si deja imi era de ajuns. Vreo 2 saptamani nu ma mai cautase, am simtit ca parca il luasem pe Dumnezeu de picioare, pana cand iar reusise sa ma scoata din minti si sa ne luam la cearta din nou!

I-am explicat ca la dobitoci si cand eram nervoasa si cand eram cel mai calm om de pe pamant, nu a vrut sa inteleaga ca intre noi doi nu va mai fi nimic niciodata! I-am spus pe putin de 100 de ori, e un om batut in cap, un om care nu pricepe nimic, vorba lu' Eminescu: "E in zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte."

Dupa ce ne vazusem ultima oara, acum vreo 2 saptamani, din nou aceleasi povesti, texte, abureli, milogeli, prosteli, minciuni d'ale lui, aflasem de la un prieten comun, ca acest individ are iubita. Hopaaa!

Adica vine la mine, aproape ca se pune in genunchi, ma roaga de luni intregi sa ne impacam, incearca sa ma prosteasca cum stie el mai bine si el are iubita acasa?

Nu fratilor, asa nu merge! I-am trims un mesaj imens in care l-am facut in fel si chip si el imi raspunde ca "Ce am mai facut acum?" Glumesti, nu? Si nu i-am mai raspuns absolut deloc si nici nu m-a mai cautat pana zilele trecute cand nu i-am mai raspuns nici atunci. 

Si nici nu o voi mai face, clar!

Ies de ceva timp cu acel prieten comun, prieten ce nu-l agreeaza nici el pe acel individ si imi mai povesteste despre prostiile pe care le mai face/zice si parca mi-e rusine mie de rusinea lui...

Este un nesimtit, o javra care trebuie pedepsita pentru ceea ce a facut, un ... nu ii gasesc cuvantul potrivit.

Este o scursura a societatii, nu trebuie ajutat cu nimic, nici sa-i fi prieten pentru ca isi bate joc de oricine/orice!

Si pentru ca tradarea nu o pot ierta, m-am hotarat pentru sanatatea mea fizica si psihica sa evit pe cat posibil etichetarile pe care acest individ mi le face, sa evit orice din partea lui sau a altor persoane care nu ma cunosc!

Si nu ii doresc raul, imi doresc doar sa plateasca pentru tot .. Dumnezeu va avea grija!