Azi vreau...

...sa uit de toate si sa imi amintesc doar de mine.
...vreau sa iubesc, dar pe cine?
...vreau ca tot ce visez frumos sa devina realitate.
...vreau sa zbor.
...vreau sa nu mai ranesc pe nimeni.
...vreau o imbratisare.
...vreau sa ma linistesc, de unde atata agitatie?
...vreau sa daruiesc bucurie acolo unde am ranit.
...vreau o pastila antidor.
...vreau multe, dar maine?

Am invatat...

....ca cel mai bun prieten iti este chiar propria persoana...

....ca nu-mi este bine atunci cand ii supar pe ceilalti

....ca viata este mai frumoasa atunci cand gandesti pozitiv

....ca nu exista nici un om care sa nu isi doreasca sa fie iubit..

….ca nu voi putea sa ma schimb nici macar pe mine, de aceea pe ceilalti nici macar nu mai incerc 

….ca atunci cand ai vrea mai multe, obtii foarte putine 

….ca este mai de pret tacerea 

….ca increderea se castiga greu.

.…ca e bine sa poti pretui clipa

….ca e bine sa ma bucur de putinul pe care-l am

….ca soarele nu rasare intotdeauna dupa o furtuna, poate sta ascuns zile intregi

.…ca oamenii nu sunt ceea ce par a fi

.…ca prin ignoranta, putem ajunge foarte usor sa cunoastem adevarul

.…ca eu sunt cea mai importanta persoana in viata mea

….ca toate trec daca vrei sa treaca

….ca totul se pierde in orice clipa

….ca totul este trecator.

....ca maine poate va fi mai bine

.…ca uneori e bine sa mai ai si incredere in unii oameni, iar alteori este bine sa pui o bariera

….ca atunci cand cineva te priveste in ochi , nu inseamna ca spune neaparat adevarul

....ca trebuie sa ii apreciem pe cei din jurul nostru pana nu se schimba ceva si ii pierdem

….ca este bine sa lasi usa sufletului mereu deschisa , niciodata nu se stie cine poate intra

.…sa ascult si apoi sa incerc sa inteleg

.…sa iau atunci cand mi se ofera, a doua ocazie nu va mai veni

….sa fiu indiferenta in anumite situatii

Am invatat...

O toamna in zadar

Printre asternuturi si perne, ganduri fugare si iubiri apuse, dimineata isi face din nou aparitia. Ma dau cu greu jos din pat. Fiori reci ma trec cand talpile ating podeaua.
O dimineata magnifica de toamna. Soarele imi bate in geam; deschid larg fereastra si inspir aerul rece. Privesc cum vantul misca usor copacii. Imi place sa imi clatesc ochii abandonand gandul in natura frumos colorata.

Si e frig si parca simt nevoia sa ma incalzeasca cineva. Mi-e asa de dor sa spun din nou te iubesc…

Sunt inchisa aici in camera, pe o perioada nedeterminata, pana la vremuri mai bune sau poate pana … niciodata.

Cu ochii inlacrimati in soarele lui noiembrie, zambesc trist.

Incredere

Hoinaresc prin intuneric, dar stiu ca la capatul tunelului, voi gasi lumina, pentru ca sunt ghidata de inima si nu de ochi, speranta sau prejudecati.
Si voi cadea şi nu ma voi mai pierde vreodata...